Apel către mediul civic din România

Numele meu este Stoian George-Daniel, iar unii dintre dvs mă cunoașteți din perioada (deloc ușoară) în care am luptat împreună,  pe plan civic, pentru ca fărădelegea vaccinării obligatorii să nu fie transformată în lege. De asemenea, am luptat împreună și pentru ca mizerabilul certificat negru (așa zisul ”certificat verde”) să nu fie impus prin lege drept condiție obligatorie pentru accesul la locul de muncă. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit, împreună, să stopăm (cel puțin până în prezent) aceste inițiative legislative extrem de nocive (prin efectele pe care le-ar produce) pentru poporul român.

Mă adresez dvs deoarece am fost solicitat, de către o persoană activă din mediul civic românesc, să îmi exprim opinia în legătură cu acuzațiile care le sunt aduse (din diverse părți) lui George Simion și partidului AUR, ulterior întâlnirii cu ambasadorul Israelului în România.

Sunt conștient de faptul că opinia pe care o exprim cu această ocazie va stârni animozități la adresa mea și că voi primi înjurături din diverse părți. Vreau să fie clar faptul că îmi exprim opinia fără a pretinde că în mod cert opinia mea este cea corectă, este posibil să greșesc fără să îmi dau seama de acest lucru. Este dreptul fiecăruia dintre dvs să analizați informațiile pe care le prezint și să trageți propriile concluzii.

În ce privește înjurăturile, voi proceda așa cum procedez începând din anul 2016 (aș fi bogat daca aș fi primit câte 10 lei pentru fiecare înjurătură, denigrare sau amenințare pe care le-am ”încasat” din partea mercenarilor și a fanaticilor care au susținut legiferarea crimei vaccinării obligatorii sau a ”certificatului verde”). Nu voi răspunde la înjurături și denigrări, cine dorește e liber să mă înjure și să mă denigreze cât vrea. Nu uitați însă că înjurăturile și denigrările nu țin loc de argumente.

Fac apel către fiecare dintre dvs să lăsați ”iuțeala” judecății la o parte și să analizați, la rece, ceea ce urmează să citiți.

În primul rînd, vă rog să îmi permiteți să menționez o parte din contextul în care consider că ne aflăm ca popor. Anul viitor, după cum bine știm cu toții, ar trebui (dacă nu apare ceva ”neprevăzut”) să avem alegeri generale în România. Din punctul meu de vedere (este posibil să mă înșel) există doar două rezultate posibile în urma alegerilor parlamentare de anul viitor :

1. Majoritatea parlamentară să rămână tot în mâinile actualei coaliții parlamentare (PSD+PNL), coaliție susținută (mai mult sau mai puțin tacit) de către USR și UDMR;
2. Majoritatea parlamentară să fie câștigată de către partidul AUR.

Știu că există și alte partide care vor să intre în Parlament, am un real respect pentru unii dintre oamenii care vor candida din partea acestor partide, însă în cazul lor depășirea pragului critic de 5% la nivel național va reprezenta o provocare foarte dificilă (să dea Dumnezeu să mă înșel !).

În cazul în care majoritatea parlamentară va rămâne tot în mâinile actualei coaliții parlamentare avem toate motivele să ne așteptăm să se întâmple (din păcate) cel puțin 2 lucruri :

a) Ar fi implementată Legea nr 156/2023 (cunoscută drept PL-x 145/2023 pe întreaga perioadă a parcursului parlamentar), lege care a fost votată deja de actuala coaliție parlamentară și promulgată de Președintele României. Vă rog să citiți cu atenție această lege, în forma ei finală (https://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2023/pr145_23.pdf). Veți descoperi, la Art 4 si Art 5, că sunt legiferate (pentru prima dată în România, din ce știu eu) peste 20 de criterii în baza cărora copiii din România ar fi catalogați în mod automat ca fiind în risc de a fi separați (de către autoritățile statului) de familie. Foarte mulți dintre copiii din România s-ar încadra cel puțin în unul dintre aceste criterii (de ex, cîte familii din România dispun de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane?) și ar fi trecuți în baza de date numită Observatorul Național al Copilului, bază de date care reprezintă un subsistem din cadrul Sistemului Informatic Național pentru Adopție (conform expunerii de motive : https://www.cdep.ro/proiecte/2023/100/40/5/em144.pdf).

Din punctul meu de vedere (să dea Dumnezeu să mă înșel!), această lege reprezintă fundamentul pentru crearea în România a unui sistem bestial de tip Barnevernet, sistem existent în diverse țări ”civilizate” și care smulge copiii din familiile lor pentru diverse motive care nu necesită, sub nicio formă, provocarea unei asemenea traume pentru copii și familiile lor – vedeți de exemplu cazul familiei Smicală sau cazul familiei Bodnariu.

Ce părinte, care își iubește copiii mai presus de orice, ar putea accepta să fie creat un sistem bestial de tip Barnevernet în România?

b) Se va încerca din nou, pas cu pas, legiferarea crimei vaccinării obligatorii sau sub constrângere. În prezent se încearcă deja acest lucru prin intermediul ”Strategiei naționale de vaccinare în România pentru perioada 2023-2030” în care nu se menționează sintagma ”vaccinare obligatorie”, însă se specifică foarte clar (în Anexă) faptul că una dintre direcțiile necesare pentru implementarea acestei strategii o reprezintă susținerea (adică votarea) proiectului de Lege a vaccinării, cu termen limită la sfârșitul anului 2024.

Iar în proiectul de Lege a vaccinării persoanelor din România (PL-x 399/2017, votat deja de Senat și aflat în Camera Deputaților) cuvântul ”obligatoriu” se regăsește de peste 60 de ori ! Așadar, ”Strategia națională de vaccinare în România pentru perioada 2023-2030” nu face referire la crima vaccinării obligatorii, în schimb face referire la necesitatea adoptării proiectului de Lege a vaccinarii care ar legifera, prin conținutul său, vaccinarea obligatorie a copiilor și adulților din România!

Legiferarea vaccinării obligatorii sau sub constrângere ar reprezenta, în opinia mea, o dovadă de maximă iresponsabilitate (din partea clasei politice) și un atentat la siguranța națională deoarece producătorii de vaccinuri dovedesc că nu au încredere în siguranța propriilor lor vaccinuri (refuzând să își asume în scris răspunderea civilă și penală pentru siguranța propriilor lor vaccinuri) !

De ce fug de orice fel de răspundere civilă și penală producătorii vaccinurilor dedicate atât copiilor cât și adulților? De ce nu au încredere în siguranța propriilor lor vaccinuri companiile farmaceutice care le produc? Dacă vaccinurile lor sunt ”sigure și eficiente”, asa cum ni se spune strict verbal, atunci de ce producatorii vaccinurilor refuză să certifice acest lucru în scris?

Consider că impunerea vaccinării obligatorii sau sub constrângere ar reprezenta un uriaș și permanent pericol de distrugere biologică, pas cu pas, a poporului român care ar fi redus la stadiul de cobai în care unii ar putea injecta orice vor și de oricâte ori vor sub pretextul că este pentru ”binele” nostru.

În cazul în care majoritatea parlamentară va fi oferită de poporul român, prin vot, partidului AUR, atunci avem motive puternice pentru a ne aștepta să se întâmple cel puțin următoarele 2 lucruri :

a) Legea nr 156/2023 (cunoscută drept PL-x 145/2023 pe întreaga perioadă a parcursului parlamentar) va fi abrogată. Avem motive puternice să ne așteptăm să se întâmple acest lucru deoarece abrogarea acestei legi a fost asumată în mod public de către conducerea partidului AUR : https://fb.watch/mT6kVpmM4Q/  (a se vedea de la minutul 3 si 37 de secunde);

b) Proiectul de lege a vaccinării obligatorii a copiilor și adulților din România nu va fi votat și nu va deveni lege! Avem motive puternice să ne așteptăm la acest lucru deoarece partidul AUR și-a manifestat în permanență totala opoziție față de orice fel de încercare de legiferare a vaccinării obligatorii sau sub constrângere. De asemenea, în calitate de partid parlamentar, AUR a avut o contribuție esențială în stoparea procesului de legiferare a așa zisului ”certificat verde”.

Vă îndemn pe toți să verificați și să cântăriți la ”rece” (fără patimă) informațiile pe care le-am prezentat mai sus. Din punctul meu de vedere, oricât de mult le displace această realitate unor oameni de toată isprava din mediul civic românesc, singura șansă realistă pentru ca extrem de nociva lege nr 156/2023 să fie abrogată și pentru ca proiectul de lege a vaccinării obligatorii să nu fie votat o reprezintă câștigarea majorității parlamentare de către partidul AUR.

Cei care nu sunt de acord cu mine sunt rugați să comunice care ar fi, în afara AUR, partidul care ar avea șanse reale de a câștiga anul viitor majoritatea parlamentară (în acest scop fiind necesară inclusiv o puternică organizare teritorială la nivelul întregii țări) și care să își fi manifestat și totala opoziție față de legea 156/2023 și față de proiectul de lege a vaccinării obligatorii.

Ca urmare a celor menționate mai sus eu sunt un susținător al partidului AUR, chiar dacă nu fac parte din acest partid (nu sunt membru AUR deoarece, din ceea ce mi-am dat seama până în prezent, AUR are suficienți oameni de o calitate umană și profesională mai bună decât a mea și care au de oferit poporului român mai mult decât aș avea eu de oferit).

În ceea ce privește acuzațiile care le sunt aduse (din diverse părți) lui George Simion și partidului AUR ulterior întâlnirii cu ambasadorul Israelului în România, consider că e nevoie să dăm dovadă de onestitate și să judecăm lucrurile fără patimă.

În primul rând, răspundeți-vă singuri la următoarea întrebare : dacă ați fi în locul lui George Simion, dvs ați fi refuzat invitația de a vă întâlni cu ambasadorul Israelului în România? Fiți onești! Dacă da, care ar fi fost argumentele pe care le-ați fi invocat, în calitate de președinte al unui partid parlamentar, pentru a refuza această invitație? Eu nu aș fi refuzat o asemenea invitație deoarece nu aș fi avut niciun motiv să o fac, așa că nu pot să acuz pe nimeni pentru ceva ce aș fi făcut și eu.

În ceea ce privește comunicatul AUR, comunicat emis ulterior acelei întâlniri, este necesar să citim mai întâi OUG 31/13 martie 2002 și legea 217/2015. George Simion și partidul AUR sunt acuzați, din diverse părți, pentru faptul că au recunoscut ceea ce este deja legiferat în România de ani de zile. Ce ați fi dorit să facă partidul AUR și conducerea sa? Să afirme că nu recunosc legi deja votate si aflate în vigoare în România? Dvs, dacă erați în locul lor, așa ați fi procedat?

Un singur lucru suplimentar aș fi trecut în comunicatul AUR. Alături de recunoașterea a ceea ce este deja legiferat în România aș fi trecut și extraordinara declarație a domnului Shimon Peres care, în calitate de Președinte al statului Israel, a făcut următoarea declarație oficială în luna august a anului 2010, cu ocazia vizitei pe care a efectuat-o în România.

„Nu vom uita niciodata că, în perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în același timp, nu și-au uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulțumesc poporului român și să îi spun că aceasta este o prietenie care nu se va termina și care va continua multă vreme în viitor, nu doar în istorie”.

Pentru mine această declarație oficială a Președintelui statului Israel a reprezentat o surpriză uriașă deoarece, până la acel moment, habar nu aveam despre faptul că România a contribuit, în perioada nazistă, la salvarea a aproximativ 400.000 de cetățeni români de etnie evreiască.

În opinia mea, de simplu cetățean, tinerele generații din România este necesar să învețe atât despre tragedia cumplită a Holocaustului cât și despre faptul că România a salvat, în cumplita perioadă nazistă, în jur de 400.000 de cetățeni români de etnie evreiască. Este necesar ca tinerele generații din România să învețe și să înțeleagă ce s-a întâmplat în perioada Holocaustului, cine au fost cei vinovați de cumplitele crime care au avut loc atunci (inclusiv în România), dar la fel de necesar este ca tinerele generații din România să învețe și să înțeleagă și cum a fost posibil ca în acea cumplită perioadă istorică aproximativ 400.000 de cetățeni români de etnie evreiască să fie salvați în România și cine sunt cei care au meritul de a fi contribuit la salvarea acestor oameni. La fel de necesar este ca tinerele generații să învețe și despre cumplitele crime care au avut loc în România după instalarea comunismului, despre cum a fost posibil să se întâmple așa ceva în țara noastră și să tragă învățămintele necesare pentru ca asemenea tragedii cumplite să nu se mai repete niciodată!

Închei menționând cât se poate de clar că sunt pe deplin conștient de faptul că opiniile mele, în calitate de muritor de rând, au aceeași ”greutate” pe care o are o picatură de apă într-un ocean.

Dumnezeu să ne ajute și să ne lumineze tuturor sufletul și mintea!